Cînd schimbi felul în care priveşti lucrurile,

lucrurile pe care le priveşti se schimbă.

Drumurile noastre toate…
... duc acolo, unde suntem astăzi. Mai întîi m-au adus la cursul de ayurveda, unde am învăţat despre cele 3 dosha-uri, despre macerat, gusturi şi rezonanţa lor, despre alimente sattva, rajas şi tamas, am învăţat şi practicat diferite tehnici de curăţare a organismului nostru. Apoi aceleaşi drumuri m-au dus şi la aplicarea în practică a cunoştinţelor, căpătate timp de un an… Dar să le luăm pe toate de la un capăt.

Ce este ayurveda?
“Sistemul tradiţional AYURVEDA, apărut şi practicat în mod curent în India, încă de acum 5000 de ani, reprezintă cea mai veche ştiinţă tradiţională de vindecare şi de menţinere a stării de sănătate. Cunoscută şi răspândită mult dincolo de spaţiul geografic al Indiei, AYURVEDA a oferit, de-a lungul timpului, baza teoretică şi practică pentru construirea celorlalte sisteme tradiţionale de vindecare, cunoscute în prezent ca ramuri ale medicinii alternative.”

De ce am venit la curs?
De ce nu am stat acasă? V-aţi prins vreo dată că vorbiţi cu plantele şi ştiţi ce ierburi ce fel de boala pot vindeca? V-aţi gîndit măcar o dată să ajutaţi oamenii să rămînă sănătoşi? V-aţi imaginat cîndva că sunteţi vrăjitoare, care zboară pe matură cu parul în vînt? Dacă răspunsul este “da”, atunci drumul dvs. tot aici are să vă aducă. Se uita omul în ochii dvs. şi vă spune cum vă bronzaţi, ce probleme de sănătate puteţi întîlni în timpul călătoriilor, că aveţi insomnie, că uitaţi să mîncaţi şi că toata lumea vine să se plîngă pe umărul dvs. … Mister? Nu, ştiinţă.

Cu cine am învăţat împreuna?
În grupa noastră au fost oameni din diferite sfere – şi învăţători, şi studenţi, şi contabili, şi jurişti, şi vînzători. Toţi tineri, interesanţi şi energici. Însă mai întîi de toate, dornici de a şti şi de a cunoaşte. Dacă la început eram o grămăjoara de oameni diferiţi din lumi diferite, spre finele anului am ajuns prieteni, care au cu ce să se împărtăşească. Aşteptam ziua de joi cu un freamăt deosebit în suflet. Ne interesa şi tema noua, şi ce s-a petrecut în viaţa colegilor timp de o săptămînă. Pregăteam 1001 de întrebări pentru profesoara noastră.

Cum instruiesc?
Perseverent, calm şi cu multă răbdare, cu multe exemplificări şi cazuri din practica. În general, se străduiesc să transmită esenţa. Pentru informaţii mai detaliate, la finele fiecărei lecţii primeam literatura de specialitate.

A fost greu să învăt?
La început, da. Termeni în sanscrită. Definiţii lungi, informaţie total diferită de ceea ce ştiam şi multe cuvinte noi în contexte noi greu de memorat. Nu prea înţelegeam sensul celor spuse/citite. Şi în plus, veneam la curs seara, obosită, după serviciu. Dar am avut noroc de profesoară.

În mod deosebit, vreau să remarc măiestria profesoarei noastre. O doamnă cu mult tact şi discernămînt. Treptat, pas cu pas şi cu multa răbdare, ea ne-a ghidat pe parcursul acestui an de studii. Cunoştinţele teoretice erau completate, în mod iscusit, cu mici istorioare din viaţa de zi cu zi. Orice temă se realiza migălos, atent şi perseverent, iar fiecare lecţie începea cu o recapitulare. Această metodă simplă a fost foarte eficientă şi a adus roadele sale – fiecare dintre noi a beneficiat de suficient timp pentru a memora şi înţelege informaţia nouă. În plus, ne-am ales cu o încredere sporită în sine, mai mare armonie interioară şi un plus de bine în universul nostru lăuntric. Eram ferm convinşi ca în orice situaţie vom fi susţinuţi şi ajutaţi.

Ce am obţinut la final?
Cunoştinţe noi, prieteni noi, o lume noua, noi aspiraţii şi o curiozitate din ce în ce mai mare.

Cu ce m-am ales în final?
Dacă este să fac un bilanţ despre ce ştiu acum, la finalul unui an de curs de ayurveda, pot să relatez următoarele: ştiu şi realizez consacrarea tuturor activităţilor mele lui Dumnezeu, ştiu şi realizez PRASADA înainte de mese, ştiu şi fac dimineaţa binecuvîntare pentru cei dragi şi pentru cei mai puţin dragi, ştiu şi respect regulile de comportament cu semenii şi cu mine însămi, ştiu să determin constituţia omului de tip Vatta, Pitta, Kapha, ştiu cum să mă protejez de răceala şi ştiu cum se utilizează plantele verzi şi cele uscate. Sigur, mai am multe de învăţat. Dar important este începutul. Şi dorinţa. Şi aspiraţiile.

Tot aici, la curs, am învăţat că un gram de practică valorează cît tone de teorie. Exerciţiul îl face pe maestru, vorba yoghinilor. De aceea, pentru a primi rezultate calitative şi durabile este necesar să aplicăm cunoştinţele în practică. Zilnic. Oriunde. De aceea, foarte des am făcut degustări. Am preparat şi apoi cu toţii am degustat zaharul invertit, sucul de cătina, socata, gustul căreia ne-a amintit de limonada din copilărie. De asemenea, am încercat să deducem singuri gustul polenului.

Tot din domeniul aplicării cunoştinţelor în practică a fost şi colectarea plantelor în mediul lor natural, adică în pădure, pe şes, în poieniţă.  Anterior, în cărţi, am citit pentru ce se utilizează şi cum arată acestea, iar acum am avut posibilitatea să le mirosim şi să le pipăim. Fiecare plantă se culege la timpul ei. La începutul lunii iunie noi am ieşit în natură, unde am cules fir cu fir şi floare cu floare cimbrişor, coada calului, pelin, izmă şi floare de soc.

Ce poţi face din flori?
Cununa, ikebana, ierbar, poţi usca o petala într-o carte de dragoste… Noi am învăţat cum se fac infuziile, modul de utilizare a plantelor uscate şi ce este maceratul. Instruirea la aer liber a decurs mult mai interesant şi vesel. Nu am stat în bănci, nu am primit literatură şi nu ne-a întrebat nimeni tema de acasă. În timp ce băieţii făceau rugul, fetele colectau plante. Tinere, frumoase, entuziasmate şi cu pălărioare păreau nişte zîne-gospodine, care se pregăteau pentru o iarna grea şi lungă. Dar notiţe oricum am făcut. Am notat numele plantelor culese, menirea lor şi modul de utilizare. Pelinul are gustul foarte amar, cel mai înalt ca rezonanţă. Coada calului este un bun remineralizant şi este indicat persoanelor cu probleme nefrologice. Floarea de soc e recomandată celor care vor să-şi menţină silueta într-o formă perfectă. Cîteva floricele de cimbrişor dau ceaiului o savoare de neuitat…

Aşa cum zicea Wayne Dayer, „Cînd schimbi felul în care priveşti lucrurile, lucrurile pe care le priveşti se schimbă.” Liniştea din jur şi pacea adîncă presurată cu trilurile păsărilor au transformat o zi obişnuită într-una uşoară, plină de savoare şi fericire.
Merita? Merita!

Ludmila J.
Anul I Ayurveda