Aromoterapia în viaţa noastră

Uleiurile eterice (numite şi volatile, esenţiale) sunt produse în cantităţi foarte mici de plantă, evaporarea acestora depinzând de anotimp. Pentru plantă aceste substanţe aromate îndeplinesc funcţia de „sistem nervos şi endocrin”, dirijând procesele vitale. Aceste miresme au fost asociate de-a lungul timpului cu Divinul, servind drept ofrandă pe altare sau fiind nelipsite în orice slujbă religioasă.

Uleiurile esenţiale ne pot influenţa fizic corpul, diferite procese metabolice, sistemul energetic, precum şi gândurile, emoţiile şi spiritul. Ele ne pot dirija reacţiile şi emoţiile, ne pot descătuşa simţurile, înaripa gândurile, pot seduce, domoli, elibera, pot bucura şi transforma realitatea prin modificarea percepţiilor asupra ei.

Uleiurile eterice „se ascund” în cele mai diferite părţi ale plantei. Încă nu se ştie când şi unde le produce planta.

În corpul plantei ele îndeplinesc următoarele funcţii:

1. participă la schimbul de substanţe şi energie a plantei;
2. realizează schimbul de informaţii cu microorganismele;
3. asigură comunicare cu plantele învecinate;
4. îndepărtează duşmanii plantei;
5. atrag insectele care participă la polenizare, asigurând astfel continuitatea speciei.

Totodată, aceste arome au un efect evident asupra corpului uman:
1. activizează metabolismul (schimbul de substanţe şi energie);
2. acţionează ca bactericid (distrug bacteriile, ne apără de insecte);
3. s-a dovedit că uleiurile volatile administrate într-un anumit mod sunt nişte antibiotice eficiente (mai efective chiar decât antibioticele de sinteză). Ele nu au reacţii adverse ca unele dintre acestea din urmă care acţionează distructiv asupra rinichilor, ficatului, auzului, microflorei.

Uleiurile volatile pot fi utilizate atât extern, cât şi intern. În continuare vom descrie modalităţile prin care acestea sunt administrate extern.

1. Inhalaţia este una din metodele cele mai simple şi eficiente. Picuraţi 10 picături de ulei volatil pe un şerveţel de hârtie sau de pânză. Relaxaţi-vă şi inspiraţi o perioadă cât mai lungă aroma ce se degajă (20-30 min.). Avantajul metodei constă în faptul că este accesibilă, este naturală şi-şi păstrează efectul deplin (uleiul nu este distrus la temperatură). Dezavantajul: se evaporă rapid şi nu este econom. Poate fi utilizată şi pe parcursul nopţii, aşezând ţesătura îmbibată cu ulei pe pernă (în caz de nas înfundat, răceală, sinuzită etc.). De asemenea, pot fi făcute inhalaţii tradiţionale. În 100 ml de apă fierbinte turnaţi 10 picături de ulei volatil. Acoperiţi-vă capul cu un prosop care să cuprindă şi vasul de inhalare. Inspiraţi adânc (pe nas) până ce dispare mirosul uleiului. Procedura se face de 2-3 ori pe zi, în special în afecţiunile căilor respiratorii (răceli, sinusuri blocate, cefalee, tuse, pentru amplificarea expectoraţiei), tensiune arterială, dureri cervicale.

2. Lămpile de aromoterapie constituie o metodă tradiţională de a inspira uleiuri volatile. Inhalarea se face într-un mod plăcut în timp ce vă puteţi ocupa cu alte treburi. În 30-50 ml de apă pe care o turnaţi în lampă adăugaţi 3-5 picături de ulei eteric. În partea de jos a lămpii se introduce o lumânare specială (lumânare-pastilă) care arde câteva ore.

3. Băile aromatice sunt eficiente în insomnie, afecţiuni musculare, probleme de circulaţie, tensiune arterială, probleme de ciclu, tuse, răceală, cefalee, retenţie de lichide în organism. Apa pentru baie trebuie să fie fierbinte. Se adaugă 10 picături de ulei volatil la jumătate de cadă de apă sau 15 picături la o cadă umplută de trei sferturi. Trebuie să staţi în baie cel puţin 30 min.

4. Masajul - se pregăteşte un amestec din 100 ml ulei (susan, muştar, măsline etc.) şi 40 picături de ulei volatil. Uleiul de bază (recipientul) precum şi uleiul volatil sau amestecul de uleiuri volatile se aleg conform caracteristicilor constituţionale ale persoanei şi afecţiunii sau dereglărilor existente.

Dacă aveţi intrebări Contactaţi-ne