Urzica, un remediu mereu actual primăvara

Frunzele de urzică conţin acid ascorbic, caroten, vitamine din grupele A, B2 ,C şi K, proteine. În 100 g de urzică se conţin 41 mg de fier, 1,3 mg cupru, 8,2 mg mangan, 4,3 mg bor, 2,7 mg titan, 0,03 mg  nichel clorofilă, zahăr, porfirine şi sitosterol. În peri se conţine o substanţă vezicantă pentru piele, constituită din acid formic, o enzima şi o toxalbumină.

Această plantă este folosită în medicină din timpuri străvechi, bucurându-se încă din antichitate de multă apreciere. În timpul războiului galic, soldaţii din legiunile lui Cesar se băteau energic cu urzici pentru a se încălzi. În Rusia această plantă era menţionată în cărţile de leac, încă din sec. XVI, drept un foarte bun remediu de vindecare al rănilor. Totodată, infuzia din frunze de urzici este un remediu străvechi de tratare a hemoragiilor uterine, hemoroidale, stomacale şi intestinale. Frunzele de urzică intră în componenţa amestecurilor de plante cu efect hemostatic, pentru tratarea bolilor digestive, renale şi urinare. Albrecht Durer a pictat un înger care zboară către tronul Atotputernicului, ţinând în mână urzică. Preotul elveţian Kunzle arată în scrierile sale că urzica este atât de bogată în substanţe preţioase, încât ar fi fost distrusă demult dacă nu s-ar fi apărat urzicând; insectele şi animalele ar fi făcut-o demult să dispară.

Urzicile se apără de animalele erbivore graţie firelor de peri înţepătoare care sunt situate pe suprafaţă lor. Fiecare fir reprezintă o imensă celulă care seamănă, după formă, cu o fiolă medicinală. Vârful fiolei, care iese uşor în afară, conţine săruri de siliciu. Chiar şi la o atingere superficială de un organism străin, vârful se rupe şi conţinutul celulei pătrunde în pielea celui ce vine în contact. Sucul celulelor de urzici conţine histamină, colină şi acid formic ce provoacă o senzaţie arzătoare de usturime la nivelul pielii. Înţepăturile de urzici sunt neplăcute, dar inofensive, fiind chiar lecuitoare în tratarea anumitor boli.

Indicaţie specială: în sciatică, lumbago, insuficienţă circulatorie, nevrite la braţe şi picioare se freacă foarte uşor locurile dureroase cu o urzică proaspătă. Se atinge încet piciorul cu planta proaspătă, începând de la gleznă, pe partea exterioară până la şold şi de la şold, de-a lungul părţii interioare a piciorului, până la călcâi. Aceasta se repetă de 2 ori şi în încheiere se trece urzica de la şold până în jos, peste şezut. Se procedeaza la fel şi cu alte porţiuni afectate. La sfârşit, pielea se pudrează pe locurile respective.

În Rusia şi în alte ţări din urzici se fabricau cele mai rezistente pânze de corabie, saci şi haine. În Japonia din urzici, la care se adaugă şi mătasea, se făceau haine scumpe pentru samurai, din tulpinile bătrâne de urzici se fabricau scuturi, iar din tijele tinere – corzi pentru arc, care mai apoi erau unse cu ceară. La fel cum Europa adoră bumbacul şi inul, tot aşa şi Asia venerează mătasea şi ţesătura de urzici, a cărei specie este numită Rami. Costumul naţional coreean este confecţionat în exclusivitate din această ţesătură. Ea este aproape la fel de lucioasă şi plăcută la atingere ca şi mătasea, însă mai trainică şi, în acelaşi timp, uşoară. Se utilizează pe larg în China, Indonezia, Filipine, Coreea şi Japonia.

Urzica este curativă începând de la rădăcină, continuând cu tulpina şi frunzele şi terminând cu florile. În medicina populară, cura de urzici este propusă pe o durată de mai multe săptămâni în afecţiunile hepatice, biliare şi splenice, în secreţiile abundente ale stomacului şi ale aparatului respirator, în crampele şi ulcerele stomacale, în ulcerele intestinale şi bolile de piept, în hemoragii de orice natură. Este de mare ajutor şi în viroze şi infecţii bacteriene. Urzica anihilează predispoziţiile la răceli, combate afecţiunile artritice şi reumatice şi orice fel de eczeme şi alergii. Urzica este o plantă depurativă care purifică sângele şi îl regenerează.

Începând cu o anumită vârstă se diminuează cantitatea de fier din organism care poate conduce, mai ales primăvara, la stări de oboseală şi epuizare, iar omul simte o scădere a randamentului muncii. În acest caz, în special urzica proaspătă, care conţine mult fier, ne ajută să depăşim acest punct critic. Persoanele care suferă de anemie sunt sfătuite să nu să se despartă niciodată de acest leac preţios – urzica. După o cura de urzici, în scurt timp, ne simţim mai bine din punct de vedere fizic, energia şi puterea de muncă revin, renaştem şi înflorim vizibil. Chiar şi migrenele cele mai aspre pot fi tratate cu ajutorul urzicilor. Un om de afaceri povesteşte că ia la drum întotdeauna ceai de urzici, într-un termos, pentru că crede mult în puterea ei: „Nu numai ca-ţi taie setea, dar şi te înviorează şi-ţi alungă oboseala.”

Urzica aduce rezonanţa focului, ea hrăneşte cu energie vitală activă, face sângele să clocotească, scoate din moleşeală, complacere, nehotărâre şi îndeamnă la acţiune, la luptă. Trezeşte voinţa şi capacitatea combativă.

Este bine să ne creăm un obicei primăvara: să ţinem o cură de urzici de 2- 4 săptămâni. Putem găti bucate din urzici, iar unele reţete am urmărit să vă propunem, cu multa dragoste, la rubrica Reţeta Săptămânii. Totuşi, pentru un efect curativ cât mai eficient, planta nu trebuie să treacă printr-o preparare termică. Putem să ne facem infuzii (3 linguriţe cu vârf de plantă la 3 pahare cu apă), dar cel mai bine este să pregătim un macerat din planta tăiată mărunt,  la care se adaugă apă rece şi se lasă peste noapte. Dimineaţa strecurăm maceratul de plante, după care îl vom bea cu ½ oră înainte de masă, câte 2-3 pahare pe zi. Maceratul nu este rău la gust, totuşi persoanele mai sensibile pot adăuga muşeţel sau mentă pentru îmbunătăţirea gustului. În bolile grave trebuie să se bea minim 2 litri pe zi.

Urzica se mai foloseşte extern pentru tratarea şi revigorarea firelor de păr. Se ia de 4-5 ori câte 2 mâini pline de urzici proaspete sau uscate şi se pun într-un vas de 5 litri cu apă rece, se încălzesc încet, la foc mic, până la fierbere. Apoi se trage vasul deoparte şi se lasă să stea aproximativ 5 minute, după care ne spălam pe cap. Dacă folosim rădăcini de urzici, atunci se vor pune 2 mâini pline de rădăcini să stea peste noapte în apă rece, se încălzeşte totul a 2-a zi fără a da însă în clocot şi apoi ne spălăm. În acest caz, pentru spălatul pe cap se va folosi un săpun medical.

Iată un sfat bun: echipaţi-vă primăvara cu foarfece şi mănuşi şi ieşiţi la aer liber, în natură. Este o mare plăcere să culegi urzicile singur, sub cerul liber! Cu cât sunt mai proaspete, cu atât mai mare este reuşita curativă. Gândiţi-vă şi la o provizie pentru iarnă, cel mai bine ar fi să culegeţi urzicile de luna mai. Bucuraţi-vă că puteţi face astfel singuri ceva pentru sănătatea dumneavoastră!