Şcoli caşmiriene

Există mai multe şcoli importante ale şivaismului casmirian, cele mai elevate fiind grupate în sistemul Trika. Cuvântul “trika” înseamnă în limba sanscrită “trinitate” sau “treime”, sugerând ideea esenţială că absolut totul are o natură triplă. Putem exprima această trinitate prin: Shiva (Dumnezeu), Shakti (energia Sa creatoare fundamentală) şi Anu (individul, proiecţia limitată a dumnezeirii).

 

Trika cuprinde mai multe şcoli spirituale:

• Krama – în sanscrită “proces”, “ordonare”, “succesiune ordonată”.
• Kaula (Kula) – în sanscrită “comunitate”, “familie”, “totalitate”.
• Spanda – termen care denumeşte Suprema Vibraţie Divină Creatoare.
• Pratyabhijna – termen care se referă la recunoaşterea directă a Esenţei Divine.

Aceste ramuri ale tradiţiei şivaite au fost genial sintetizate şi unificate de cea mai ilustră personalitate, cel mai mare realizat spiritual al acestui sistem, înţeleptul eliberat Abhinavagupta. Cea mai importantă lucrare a sa, Tantraloka, scrisă în versuri, unifică toate aparentele diferenţe între ramurile sau şcolile şivaismului caşmirian de până la el, oferind o viziune coerentă şi completă a sistemului. Dându-şi seama de dificultatea acestei lucrări, Abhinavagupta a scris un rezumat al ei, în proză, numit Tantrasara ("Esenţa Supremă a Tantrei"), mult mai accesibil.

 

Krama

Krama înseamnă în limba sanscrită “proces”, “ordonare”, “succesiune ordonată”. “În sistemul Krama trebuie să te ridici pas cu pas, în succesiune. Acest sistem învaţă că ascensiunea realizată pas cu pas este fermă. Întrucât se referă la realizarea succesivă, el este în primul rând conex cu noţiunile de spaţiu şi timp, deoarece acolo unde există succesiune, există spaţiu şi timp.” (Lakshman Joo – “Secretul Suprem”)
 
Din punct de vedere istoric, Krama este cea mai veche şcoală din sistemul Trika. Mai este cunoscută şi sub numele de Mahartha, Mahanaya, Atinaya, Atimarga, Doctrina sau Calea Supremă, Devinaya şi Kalinaya, datorită importanţei pe care o acordă Marii Puteri Cosmice a Timpului, Kali.

Acest sistem are la bază ideea că drumul pe care fiinţa umană îl urmează pentru a ajunge la Dumnezeu prezintă anumite etape (trepte). Fiecare etapă este prezidată de un anumit aspect al Divinului, deşi Divinul este prezent de-a lungul întregii Căi. Sistemul Krama este bazat pe conceptul de Shakti ca supremă energie creatoare a lui Shiva. Aici Shakti este prezentă în aspectul de succesiune şi timp, faţetă care este chiar Marea Putere Cosmică a Timpului şi Eternităţii Kali. În acest sistem, Kali nu este doar una din cele 10 Mari Puteri Cosmice, ci este identificată cu însăşi Parashakti, Suprema Putere Divină.

Sistemul Krama este atribuit iniţial căii shaktopaia şi celor 12 kali-uri. Cele 12 kali-uri sunt cele 12 etape succesive ale oricărui act cognitiv. De exemplu, dacă priveşti un vas de lut, percepţia călătoreşte de la gândul tău până la locul vasului şi apoi se reîntoarce de la locul vasului la gândul tău, dându-ţi senzaţia prin care tu percepi vasul. Tu nu percepi vasul ca fiind în acel loc unde este vasul, tu îl percepi în mintea ta. Percepţia ta s-a deplasat din interior până la vas şi s-a reîntors de la vas în gândul tău. Şi aceste mişcări sunt distribuite în 12 moduri, precum cele 12 kali-uri din sistemul Krama.

 

Kaula

Şcoala KAULA este una dintre componentele importante ale sistemului complex de curente şi tradiţii spirituale aparţinând şivaismului caşmirian. Într-un anumit sens, această grupare spirituală secretă numită KAULA sau KULA constituie chintesenţa şcolii TRIKA. Ea este cea mai completă linie spirituală a şivaismului, oferind o paletă foarte bogată de tehnici de atingere a iluminării şi de atragere a Graţiei Divine, elementul ei definitoriu fiind raportarea profundă şi constantă la Shiva. Din această cauză ea mai este numită şi Shivopaya (Calea lui Shiva), iar când se vorbeşte de Calea lui Shiva (shambhavopaya) în contextul şcolii TRIKA aceasta mai este numită şi Kaulopaya (Kulopaya).

În întreaga operă a lui Abhinavagupta se regăsesc referiri la învăţătura şcolii Kaula, ca şi numeroşi termeni specifici acestei şcoli. Versurile Paratrishika-ăi, lucrare care după conţinut aparţine în mod evident tradiţiei Kaula, reprezintă punctul de plecare pentru două dintre cele mai importante comentarii ale lui Abhinavagupta. În versurile acestei Paratrishika, ce se presupune că ar reprezenta ultima parte a Rudra-yamala-tantra-ei, regăsim expresia cea mai importantă a conceptului de Inimă, simbol central al spiritualităţii non-dualiste a şivaismului caşmirian.

Învăţătura Kaula este de o mare importanţă în sfera lărgita a tradiţiei tantrice, fiind cea mai străveche şcoală spirituală tantrică, care nu este specifică doar şivaismului caşmirian. Goudrian afirmă de altfel: “Prin înflorirea “căii Kula”, înflorire ce se poate do vedi că a avut loc nu mai târziu de secolul al IX-lea şi care probabil că merge înapoi în timp până în secolele IV-V d.C., tantrismul îşi desfăşoară cea mai tipică trăsătură, dăruirea spirituală faţă de Shakti, aspectul feminin al Divinului devenind acum elementul cel mai important."

Întrucât adevăratele antecedente istorice ale acestei învăţături nu ne sunt accesibile, vom încerca să pătrundem adevărul prin prisma miturilor despre originea acestor tradiţii, conform tradiţiei însăşi. În ultimul capitol din Tantraloka, Abhinavagupta afirmă că doi mari învăţători, Lukulisa şi Srikantha, au fost dăruiţi cu harul de a transmite învăţătura şivaită. Primul a fost fondatorul tradiţiei Pashupata. Cel de-al doilea a dăruit mai departe învăţătura celor trei fiinţe perfecte, Tryambhaka, Amardaka şi Srinatha, pentru ca acestea să coboare şi să transmită mai departe învăţăturile şivaite ale non-dualităţii, dualităţii şi respectiv a dualităţii în non-dualitate. Fiica lui Tryambhaka a fondat o a patra şcoală, numită Ardhatryambhaka, care poate fi identificată ca fiind tradiţia KAULA, tradiţie numită de Jayaratha kula-prakriya.

În timp ce aceste evenimente par să fi avut loc într-un fel de illo tempore, Abhinavagupta afirmă că întemeietorul Şcolii KAULA în epoca cea mai întunecată a omenirii (Kali Yuga) este Macchandanatha, cel care a format una dintre şcolile KAULA, şcoală cunoscută sub numele de Yogini Kaula. Jayaratha ne mai spune că Macchandanatha era căsătorit şi că a avut şase fii. Fiecare dintre aceşti fii a fondat o samtana, o familie spirituală sau curent de cunoaştere (jnana pravaha).

Mai aproape de vremea lui Abhinavagupta a fost Sumati, probabil primul Maestru istoric al şcolii, despre care se spune că a trăit în sudul Indiei. Sumati a fost Maestrul lui Somadeva, care la rândul său a fost maestrul lui Shambhunatha, acesta transmiţându-i învăţătura tradiţională lui Abhinavagupta în localitatea Jalandhara din Punjab.

Literatura tradiţiei KAULA

Datorită specificului tradiţiei KAULA, în spiritul căreia pe primul loc se află iniţierea şi practica propriu-zisă, textele rămase sunt relativ puţine faţă de profunzimea şi bogăţia ideilor spirituale pe care această şcoală le sintetizează. Există totuşi o serie de lucrări ce sunt asociate şcolii KAULA. Din păcate, multe dintre ele, pierdute de-a lungul timpului, ne sunt astăzi cunoscute doar ca referiri din alte scrieri.
K. C. Pandey include în lucrările sale o enumerare a scrierilor spirituale KAULA:

• Siddha-yogeshvari-mata-tantra.

Se spune că această tantra era foarte lungă. Ea a fost în timp reluată în trei texte succesiv prescurtate, dintre care Malini-vijaya a fost primul, iar Malini-vijayottara ultimul. Fiind cel mai succint text, acesta din urmă este considerat una dintre lucrările Kaula esenţiale, fiind pus la mare cinste de însuşi Abhinavagupta.

• Rudra-yamala-tantra.

Singura porţiune rămasă din acest text este Paratrishika.

• Kularnava-tantra.Un foarte popular text în cadrul învăţăturilor Kaula, conţinând de asemenea interpolări ulterioare.
• Nitya-shodashika-arnava.

Numită uneori Vamakeshvara-tantra. Considerată un fel de adăugare ezoterică la această tantra este şi Nitya-hridaya sau Yogini-hridaya.

• Svacchanda-tantra. Această importantă şi lungă lucrare poate fi inclusă printre lucrările tradiţionale ale Şcolii KAULA.
• Netra-tantra.

Şi această lucrare prezintă caracteristici specifice Şcolii KAULA.

• Tantraraja-tantra.

Este o tantra apărută mai târziu; este o lucrare KAULA în sensul că este un text Shrividya.

• Kalikula. Text semi-agamic care conţine lista numelor Maeştrilor acestei tradiţii, împreună cu soţiile lor.

În plus, Lilian Silburn (autoare a mai multor lucrări despre shivaismul caşmirian) adaugă următoarele texte despre care afirmă că sunt deseori citate de către Maheshvarananda (Maestru din secolul al XII-lea, aparţinând tradiţiei Mahartha sau Anuttaramnaya, iniţiat în Krama ezoterică şi în Pratyabhijna prin care a obţinut iluminarea; autor al lucrării Maharthamanjari): Trishiro-bhairava, Ratna-mala, Kalikula, Kula-gahvara, Kula-mulavatara, Kula-kamala,şi Rijuvimarshini, un comentariu la Nitya-shodashika-arnava-tantra.

Universul spiritual al Şcolii KAULA

Învăţăturile importante ale şcolii KAULA care vor fi tratate în cele ce urmează sunt: calea de obţinere a stării de iluminare şi a Graţiei Divine specifică acestei Şcoli, practica de grup şi simbolismul ezoteric al fonemelor alfabetului sanscrit.
Calea pe care o urmează această Şcoală este de fapt shambhavopaya - Calea lui Shiva, cale care implică un elan impetuos, sincer şi nestăvilit către Shiva, o transcendere fulgerătoare, o despridere spontană de orice obiect al cunoaşterii, pentru a regăsi fără efort - acesta fiind în sine tot un obiect - oceanul nesfârşit al Conştiinţei Absolute. Această cale implică deci, ca element esenţial, atingerea directă şi imediată a stării de nirvikalpa, fiind rezervată aşadar fiinţelor cu un înalt grad de realizare spirituală. Nirvikalpa, sau starea non-duală, poate apărea spontan, ca urmare a manifestării intense şi copleşitoare a graţiei divine, shaktipata, ea constând la modul esenţial într-o stare de oglindire implicită - dincolo de mental, a conştiinţei în ea însăşi, de oprire a procesului de desfăşurare manifestatoare la nivelul său suprem, pur, nescindat, al uniunii obiect-subiect. Astfel, în acest caz, accesul la starea de îndumnezeire devine aproape o non-modalitate (anupaya), în care rămâne foarte puţin de făcut din partea fiinţei respective. Însă, în cazul în care fiinţa nu este suficient de pură pentru a primi intensa Graţie Divină (shaktipata) ce face posibil accesul la calea lui Shiva, ea trebuie să-şi înceapă ascensiunea prin modalităţi care o vor pregăti pentru aceasta, specifice căii energiei divinizante(shaktopaya). Pe această cale, modalitatea esenţială este lucrul cu o mantra, aceasta conducând către resorbţia în adâncimile fiinţei, spre izvorul de lumină al Sinelui.

Termenul kula şi formele sale adjectivale derivate au o mare varietate de semnificaţii, toate acestea fiind prezente ca înţelesuri vii în tradiţia Şcolii (Pandey include în lucrările sale o listă de 22 de înţelesuri ale termenului kula, extrase din diferite texte). Totuşi, semnificaţia de bază de la care derivă toate celelalte este cea de “grup”. Ideea esenţială surprinsă de acest termen care are o mare profunzime în cadrul Şcolii KAULA este faptul că, atunci când Realitatea Absolută a lui Shiva se manifestă pe sine, întreaga desfăşurare a formelor manifestate constituie, datorită sursei lor ultime, o mare familie, un grup coerent pătruns până în cele mai mici aspecte de prezenţa divină unică. Această realitate manifestată poate fi aşadar numită kula, spre deosebire de Shiva, care este numit a-kula. Ulterior, fiecare unitate mai mică a acestei manifestări, un univers, o familie, o persoană, poate fi denumită kula, ca fiind o sintetizare a unui grup de elemente, fiinţe, respectiv organe diferite, compuse laolaltă printr-o lege de coerenţă unitară specifică, manifestând la nivel individual legea absolută a unităţii divine. Mai mult, datorită prezenţei lui Shiva în însăşi inima fiecărei grupări, fiecare dintre acestea conţin la rândul lor, într-un mod implicit, toate celelalte realităţi manifestate, aspectul lor unitar oferindu-le un fel de autonomie, de identitate proprie. Astfel, fiecare obiect manifestat este în esenţă o contracţie (samkocha) a totalităţii, în timp ce, simultan, întregul, în virtutea libertăţii sale implicite, rămâne necontractat. Acest tip de viziune holistică, de sorginte eminamente tantrică, având ca şi coordonate esenţiale unitatea în diversitate, armonia şi coerenţa prin intermediul imanenţei divine în întreaga manifestare, coerenţă exprimată prin legea rezonanţei, explică uşurinţa uimitoare cu care se trece în cadrul tradiţiei KAULA de la un nivel de manifestare la altul, omul, cosmosul, ritualul, etc. toate căpătând o dimensiune analogică, unitară, de corespondenţă.

Termenul kula, ca şi derivatele sale: kaula, kaulini, kaulika, kauliki au semnificaţii şi rezonanţe complexe pe care termenul grup nu le poate cuprinde şi totodată nu poate satisface spectrul larg de aplicabilitate, pe care îl are în contextul spiritual al Şcolii KAULA, termenul kula. Am putea mai degrabă să utilizăm traduceri alternative ale termenului, una dintre cele mai utilizate fiind probabil cea de “Cosmos Întrupat”. Este clar de altfel că tradiţia KAULA descrie trupul uman ca fiind “unealta” esenţială a practicii spirituale (sadhana). Philip Rawson scrie: ”Conform acestui principiu, Tantra echivalează trupul uman cu Cosmosul. Putem spune că cele două constituie acelaşi sistem funcţional văzut din două puncte de vedere diferite, fiecare dintre ele fiind de neconceput în lipsa celuilalt. Cosmosul pe care mintea umană îl cunoaşte este o structură de curenţi energetici în sistemul propriului său trup.”

Similar, Abhinavagupta comentează: “Astfel, trupul trebuie să fie văzut ca metaforă împlinită a întregii manifestări, lăcaş al tuturor desfăşurărilor timpului şi spaţiului. Trupul văzut astfel este în sine compus din toate divinităţile şi drept urmare trebuie să constituie obiect al contemplării şi adorării, centru al ritualurilor iluminatorii. Acela care pătrunde astfel în propriul său trup dobândeşte eliberarea.”

Abhinavagupta continuă afirmând că “ mantra este instrumentul prin intermediul căruia se poate accede la realizarea divinităţilor ce îşi au proiecţia în trupul uman”. Astfel trupul, asemenea universului cosmic, poate fi văzut ca fiind o parte a manifestării, compus din mai multe părţi ce sunt legate împreună prin prezenţa divină în fiecare dintre acestea.

Metoda spirituală de bază a tradiţiei KAULA este experienţa libertăţii conştiinţei. Această libertate îşi are, în mod aparent paradoxal, lăcaşul la nivelul Inimii, loc în care, prin puterea absolută a Divinului, infinitul găseşte în mod magic modalitatea de a se odihni în finit, proiectându-se chiar la nivelul structurii fizice a corpului uman. Metoda spir ituală KAULA este o formă de iluminare în viaţă, suprapusă peste şi având drept punct central trupul uman, aspirantul trebuind să dobândească controlul asupra puternicelor energii subtile ale trupului său şi totodată consonanţa cu divinităţile care îşi au proiecţia la acest nivel. Din această perspectivă putem înţelege corect de ce aşa numita kauliki shakti, termen ce poate fi tradus ca Energia Cosmosului Întrupat, este simultan o energie specifică trupului (kundalini) şi totodată o forţă cosmică.

Tradiţia KAULA nu respinge şi nu torturează trupul pentru a atinge iluminarea ci, mai degrabă, îl slujeşte şi îl contemplă ca fiind corabia care poate purta sufletul spre ţărmul Conştiinţei Supreme. Într-adevăr, instrumentul principal pentru atingerea iluminării este trupul.

 

Spanda

Spanda este Parashakti, Suprema Rezonanţă Divină, Energia Ultimă a Conştiinţei Divine. Ea este în acelaşi timp transcendentă, dar totodată şi ca un freamăt subtil, o mişcare care animă transcendentul; altfel spus ea este acea manifestare transcendentă dinamică din sânul Tatălui Suprem care face să apară manifestarea. Realizând o paralelă cu tradiţia creştină, ea ar putea fi asimilată Duhului Sfânt – acel martor credincios care este de fapt şi Vibraţie Creatoare Supremă, în lipsa căruia nimic nu ar putea să existe.
Această acţiune de manifestare a universului prin intermediul lui spanda se realizează cuantificat, în 12 faze sau momente distincte de Conştiinţă şi de Energie în acelaşi timp, care sunt cele 12 Kali-uri. Această acţiune se manifestă la nivel cosmic, divin, reflectându-se totodată şi la nivel individual - la nivelul lui Atman (în fiecare conştiinţă umană), fiind chiar Lumina Divină Necreată care face să existe atât manifestarea universală, cât şi fiecare conştiinţă în parte. Spanda este deci acea Lumină necreată care susţine şi animă totul.

Sistemul Spanda este un sistem al Graţiei divine. Aici Graţia este privită, ca de altfel în întregul şivaism, ca o revărsare instantanee şi copleşitoare de energie provenind direct de la Shiva. Dumnezeu răspunde în acest mod celor mai profunde aspiraţii ale fiinţei umane, iar acest act de coborâre a Graţiei se poate manifesta, de asemenea, cu aceeaşi eficienţă şi de la Maestru la discipol. Şivaismul este o line de filiaţie spirituală în care Maestrul nu are doar rolul de a-şi învăţa discipolul modalitatea de a parcurge calea spirituală, ci el este în acelaşi timp pentru discipol ca un Tată Suprem, elevul fiindu-i un fiu preaiubit. Este de ajuns o privire, o atingere, un gând al Maestrului către discipol ca instantaneu acesta să acceadă la nivelul Suprem de Conştiinţă. Este de fapt aceeaşi graţie a lui Shiva manifestată în acest caz printr-un vehicul sau instrument uman – Maestrul.

Spanda– vibraţia primordială - are un rol fundamental în cadrul şivaismului caşmirian. Lucrarea de bază a şcolii Spanda o constituie tratatul Spandakarika al cărui autor, Vasugupta, a trăit în prima jumătate a secolului al IX-lea. Kshemaraja, unul dintre comentatorii săi, mai numeşte această lucrare şi Spandasutra (Aforisme asupra vibraţiei) sau Sapandashastra (Tratat asupra vibraţiei). Există mai multe comentarii asupra acestei lucrări: Spandakarikavritti a lui Bhatta Kallata, cel mai vechi şi cel mai succint dintre ele, cele ale lui Kshemaraja, Spandasamdoha, care comentează exclusiv doar primul verset al lucrării şi Spandanirnaya, care o comentează în întregime, Spandapradipika a lui Upalavaishnava şi, de asemenea, Spandakarikavivriti a lui Ramakantha, pe care îl citează adesea şi Abhinavagupta.

În cadrul şcolii Spanda, termenii care caracterizează aspectul vibrant al energiei sau al Conştiinţei au diferite niveluri de manifestare. Astfel, termeni ca: spanda, spandana, sphurana, sphuratta, samsphuratta au ca rădăcină spand- sau sphur.
Spand - înseamnă freamăt, tremur, vibraţie, pulsaţie a inimii.
Sphur - are aceeaşi semnificaţie cu diferenţa că această rădăcină verbală asociază mişcării şi lumina, emoţia vie, izbucnirea, ţâşnirea, ceea ce conduce la sensul de scânteiere, străfulgerare, reverberaţie (luminoasă) etc. Deşi numeroase texte consideră echivalenţi termenii spanda şi sphuratta, putem totuşi spune că sphuratta (scânteiere, străfulgerare) vizează identitatea dintre Conştiinţă şi activitatea Sa şi desemnează manifestarea sau iluminarea universală ce caracterizează actul de priză de conştiinţă de sine (vimarsha). Practic, semnificaţia acestor termeni este diferită în funcţie de nivelul la care se aplică: suprem (para), intermediar (para-apara) sau inferior (apara).

 

Pratyabhijna

Pratyabhijna este calea cea mai recentă, supranumită şi “Calea cea uşoară şi foarte scurtă”, deoarece este accesibilă doar celor foarte puţini (foarte elevaţi). Acest sistem are la bază recunoaşterea directă (Pratyabhijna) a Esenţei Divine a fiinţei, Sinele Suprem Individual (Atman) şi respectiv universal (Paramatman).
Aici vom găsi nu atât tehnici, cât prezentarea şi inducerea anumitor atitudini interioare necesare pentru a trezi fulgerător Conştiinţa Divină în noi. Noi nu căutăm şi nu urmărim să obţinem decât ceea ce suntem cu adevărat în realitate (Sinele Divin Suprem). Cu alte cuvinte, noi nu ne căutăm decât pe noi înşine. Şi atunci unde şi de ce să mergem în afara noastră? Trebuie doar să devenim plenar conştienţi că noi suntem întotdeauna una cu Dumnezeu.

Această reamintire fundamentală (Pratyabhijna) este încununarea oricărei căi spirituale autentice; odată ajuns pe pragul de a te scufunda extatic în Dumnezeu, acolo doar îţi recunoşti (reaminteşti) natura esenţială divină.

Cuvântul “pratyabhijna” înseamnă “a-ţi recunoaşte, a-ţi realiza în mod spontan Sinele încă odată". Aici tu trebuie numai să realizezi, nu este necesar să practici. Nu există upaya (modalităţi, mijloace) în sistemul Pratyabhijna. Trebuie să realizezi cine eşti tu. Oriunde te-ai afla, fie că te afli la nivelul Fiinţei Supreme, fie la un nivel superior al practicii yoga sau la un nivel inferior acestuia, tu îţi poţi recunoaşte propria ta natură chiar acolo unde te afli şi chiar în acest moment, fără a te deplasa undeva şi fără a face ceva anume.

 

Sursa: yogaesoteric.net