Semnificaţia echinoctiului de primavara

Echinoctiul de primavara ae loc atunci o scădere a nopţii şi o creştere a zilei (ziua devine atunci aproape egală cu noaptea). Acest moment de echilibru simbolizează o stare inefabilă de armonie care face să apară o stare de transformare profundă, pregnantă, a naturii exterioare, cât şi o transformare benefică a naturii noastre umane. Totul se trezeşte atunci la viaţă şi tinde să iasă la suprafaţă pentru ca să se bucure de energiile subtile benefice intense şi profunde ale primăverii. După o perioadă de "conservare în cadrul căreia au fost resimţite restricţiile iernii", atunci mai ales cea mai mare parte a alimentaţiei fiind compusă la yoghini din seminţe, cereale şi lactate, urmează, în conformitate cu tradiţia creştină ortodoxă, postul Sfintelor Paşti ce cuprinde şi acest moment de echinocţiu. Mai ales în această perioadă are loc un proces spontan de purificare specială atât la nivelul trupului, cât şi la nivelul unora dintre corpurile noastre subtile. Ca urmare a acestui fenomen se instalează în mod gradat o stare de liniştire mentală, de echilibrare psihică, de dinamizare afectivă. Privind din punct de vedere ezoteric, acest moment ne pune într-o inefabilă stare de rezonanţă cu condiţia androginală glorioasă, cu starea tainică de armonie care în anumite condiţii se instalează în universul nostru lăuntric între natura feminină şi natura masculină, între bărbatul interior şi femeia interioară (între anima şi animus). Deloc întâmplător, mai ales în această perioadă de tainică renaştere şi regenerare a naturii, are loc împerecherea majorităţii animalelor, plantele încep să înmugurească şi, rând pe rând, germenii vieţii renasc pretutindeni în jurul nostru.

Privind acest moment din punct de vedere astrologic, se constată că atunci Soarele trece din zodia Peştilor în zodia Berbecului. Asistăm astfel la sfârşitul şi începutul unui tainic ciclu zodiacal. Omul devine mai ales acum, analogic vorbind, asemenea unui vulcan, care este pe cale de a erupe, de a exploda. Tocmai de aceea el devine - adeseori capabil - mai ales acum de a realiza lucruri inedite. Starea meditativă şi contemplativă a Peştilor este acum înlocuită cu spontaneitatea şi dorinţa de afirmare a Berbecului. Mai ales acum se renunţă la sacrificiile inutile şi la excesul de idealism în favoarea exaltării experienţelor concrete, a acţiunilor directe, care sunt realizate în ideea de a concretiza cât mai bine aspiraţiile noastre lăuntrice. Omul trebuie acum să se adapteze din plin acestor cerinţe de renaştere, de înviorare, de trezire la realitate, de ieşire din starea de somn, de stopare a procesului de hibernare (această etapă având atât o semnificaţie materială şi socială, cât şi una spirituală). Omul trebuie astfel să se adapteze cât mai bine ciclurilor tainice ale naturii, deoarece mai ales acum împotrivirea sa este analogic vorbind asemenea înotului împotriva curentului. În unele cazuri, acest fenomen de neadaptare adeseori va da naştere stărilor de oboseală, de nervozitate care adeseori sunt fără motivaţii – acest aspect este definit în general de medicină drept "astenie de primăvară".

Acest misterios moment de hiatus ne pune în mod spontan în legătură cu energiile subtile uriaşe ale începutului, cu elanul plin de optimism care apare la fiecare nou început al vieţii. Totodată, acest moment de efervescenţă face să apară o fascinantă înflorire a vitalităţii. El trezeşte în mod armonios în fiinţă virilitatea şi feminitatea, impulsionând trăirea extatică a tumultului tainic al primăverii, care ne face să fim spontani, curajoşi, dinamici şi activi.

Sursa: www.yogaesoteric.net